Multi dintre voi se regasesc in versurile mele.
Vorbe, tortura cu ceas,Merg la pas,Printre noi,
Noi zi de zi de suflet goi.
Aceleasi vorbe setate, insetate si sedate.
Vanturand incet pe langa raze,
Atent, intotdeauna la aceleasi faze.
Mereu aceleasi fraze, inconjurat de ura,
Mai presus de toate, doar Sfanta Scriptura.
Unul langa altul, picatura langa picatura,
Totul in calea lor, o mare viitura.
Matura din drum chiar si tari intregi,
Iar in urma lor, copacii fara crengi.
Asa vedem secolul douazeci si unu,
Tot asa ne ducem, unul cate unul....
Incercand sa capatam culoare, stam la soare.
Ultra-violetele ma atrag spre "mare".
Alta picatura pe acest Pamant,
Imi deschid de acum, drum spre propriul mormant.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereGreu te intelege omu'... insa odata ce te-a inteles nu te mai uita...
RăspundețiȘtergere