Oare?

Dumnezeu ne-a resprins din prima zi,
A uitat ca suntem ai Lui copii,
Suntem un cosmar frumos,
Inteleptii nebuni gandeau, de jos.

Moartea ni se aseamana,
Parca-ar fi o sora geamana,
Calai si mercenari avem in jur,
Ii vad si cu ochii inhisi. Injur.

Pana la sfarsit o vom face cu drag,
Ignorand vremurile care in jos ne trag.
Am fost rastigniti împreuna cu Hristos,
Ura in cuvinte, deja e de prisos...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu